Serpi veninosi

VIPERA MORTII

Posesorul celui mai toxic venin "locuieste" in Australia, zoologii l-au numit Acanthopis antarcticus, insa localnicii l-au poreclit death-adder snake. Veninul sau este de 10 ori mai puternic decat al cobrei regale, iar jumatate din numarul oamenilor muscati mor rapid. Cum arata acest sarpe? Este gros si scurt -are doar 70-75 cm -cu un cap turtit, cu forma aproximativ hexagonala; corpul se termina cu un fel de apendice subtire si mobil. Sarpele dispune de un mimetism foarte pronuntat, corpul sau capatand culoarea solului pe care sta. Aceasta calitate il face aproape invizibil. Vipera mortii isi captureaza micile prazi folosind drept momeala apendicele codal. Acesta este colorat in galben, negru si brun-roscat, iar sarpele il ridica si il face sa vibreze usor, atragand si fixand atentia micilor vietuitoare. Cand ele se apropie la o distanta de 25 cm sarpele ataca.

 

Naja Haje (cobra egipteana)

Tinuturile africane sunt populate de cobre. In Africa traiesc 5 specii de cobre adevarate si alte doua ce pot fi asimilate, dar unele dintre acestea au perfectionat un mod eficace de a-si folosi veninul, "scuipandu-l" cu o precizie uimitoare in ochii victimei. Sigur, nu toate se comporta astfel, cobra egipteana de pe malurile Nilului si din delta acestuia isi inoculeaza veninul prin muscatura. Ea se hraneste cu rozatoare si a fost venerata in Egiptul Antic sub forma zeitei Ejo, protectoarea deltei si a divinitatii faraonilor egipteni. Cobrele scuipatoare, care se regasesc si in grupul Naja, isi proiecteaza veninul in ochii victimelor de la o distanta de 2-3 m. Daca jetul de venin isi greseste tinta -lucru ce se intampla foarte rar -si ajunge pe piele, aceasta este afectata. Cand insa atinge ochii, orbirea temporara care se instaleaza imediat trebuie tratata cu spalaturi intense si cu lichide dezinfectante.

Mamba

Dintre toti serpii veninosi ai Africii, bastinasii se tem cel mai tare de cele trei specii de mamba: mamba neagra (Dendraspis anguesticeps), mamba verde (Dendraspis virdis) si mamba lui Jameson (dendraspis jamesoni). Veninul din mamba este in primul rand neurotoxic si actioneaza in general foarte rapid, moartea survenind intr-un interval de doua pana la 6 ore. Daca muscatura este la pulpa, moarte se produce si dupa 10 minute. Mamba neagra este cel mai mari de dimensiuni -4-5 m. Africanii o numesc "regele serpilor". Celelalte doua mambe depasesc rar 2 m, iar veninul lor este de cinci ori mai slab decat al celor negre.

Japonia

Japonia este o ţară din Asia de Est, situată pe un lanţ de insule aflate între Oceanul Pacific şi Marea Japoniei, la est de Peninsula Coreeană. Este cunoscută în româneşte şi sub numele de Ţara Soarelui Răsare. Potrivit legendei, Japonia a fost creată de către zei care au înfipt o sabie în ocean, la scoaterea ei formându-se patru picături ce au devenit insulele principale, precum şi o multitudine de insule mici (peste 5000).

 GEOGRAFIE

Japonia este localizată în Asia de Est, în nordul Oceanului Pacific, fiind formată din 4 insule importante, ce reprezintă un procent de aproximativ 95% din teritoriul Japoniei: Honshu, Hokkaido, Kyushu şi Shikoku, plus numeroase insule mici.

Insulele nipone sunt formate la îmbinarea plăcilor tectonice: placa Pacificului şi placa Filipinelor se scufundă sub placa Euroasiatică din vest. Japonia este situată deasupra zonei de scufundare, pe placa Euroasiatică. La îmbinarea plăcilor tectonice crusta pământului este instabilă, ceea ce explică numărul mare de vulcani din Japonia (40 activi şi circa 150 inactivi) precum şi numărul mare de cutremure (circa 1500 pe an). Cu toate acestea, se susţine că aceste lucruri contribuie la frumuseţea peisajului din Japonia. Izvoarele termale sunt larg răspândite, atât în zonele de munte, cât şi în apropierea zonelor de ţărm. Totuşi, lava şi cenuşa rezultate în urma erupţiilor vulcanilor au avut, de-a lungul timpului, efecte dezastruoase asupra populaţiilor care trăiesc în zona apropiată vulcanilor activi.

La 11 martie 2011 în Pacific, nu departe de oraşul Sendai de pe coasta de est a Japoniei, a avut loc un cutremur de magnitudinea 8,9, cel mai mare cutremur măsurat vreodată în Japonia. Seismul a fost urmat de un tsunami distrugător. V. Cutremurul din Sendai (2011).

ISTORIE

Conform legendelor şi documentelor japoneze, Ţara Soarelui Răsare are o istorie de aproximativ două milenii şi jumătate. Pe teritoriul actual al Japoniei au trăit oameni încă din paleolitic şi neolitic. Există un consens aproape unanim că poporul ainu, de origine necunoscută (studii genetice recente sugerează legături cu populaţiile tungusice, altaice şi uralice din Siberia^[6]), a locuit din cele mai vechi timpuri în insulele arhipelagului nipon, iar japonezii sunt rezultatul amestecului dintre aceştia şi diferite populaţii malaeziene, provenite din insulele Pacificului, din Sud, cât şi a unor rase mongoloide venite de pe continentul asiatic, din Coreea, ChinaMongolia. sau

În secolul al V-lea î.e.n. s-au constituit mici unităţi statale în insula Kyushu şi în regiunea Kinki (Kyoto-Osaka). Pe la mijlocul sec al VI-lea e.n. începe să se exercite influenţa chineză asupra Japoniei, atât în organizarea statului şi a societăţii, cât şi în domeniul artelor şi modului de viaţă. Specialiştii japonezi susţin că istoria culturală propriu-zisă a Japoniei a început odată cu preluarea valorilor spirituale din China - filozofia budistă, diverse arte şi motive artistice -, pe care japonezii le-au adaptat, impregnându-le cu spiritul local şi dându-le strălucire de-a lungul secolelor.

Istoria modernă a Japoniei începe cu epoca Meiji (1867-1921), când are loc restaurarea puterii imperiale. Edo primeşte numele de Tokyo şi devine capitala statului. Are loc o puternică dezvoltare a economiei, o perioadă de modernizare, depăşind rapid structurile feudale. Devine un stat capitalist dezvoltat, care, pe plan extern, promovează o politică expansionistă, ce marchează trecerea la imperialism. Restauraţia Meiji nu a fost o revoluţie socială, ci a fost o revoluţie de sus^[7]Ca urmare, Japonia nu a devenit o democraţie ci era condusă de o elită politică. Împăratul nu mai era doar un simbol al statului ci lua parte activă la luarea hotărârilor cu ajutorul unui consiliu imperial, aşa-numitul Genrōin. În 1902 Japonia semnează un tratat de alianţă cu Marea Britanie, fapt care îi va fi de folos în iminentul război ruso-japonez.

Câştigând războaiele cu China (1894-1895, obţine insulele Formosa şi Penghu) şi cu Rusia ţaristă (1904-1905, obţine partea de sud a insulei Sahalin) Japonia devine încet cu încet o mare putere care nu mai putea fi ignorată de puterile occidentale. După instituirea protectoratului asupra Coreei (1905), Japonia o anexează în 1910.

În Primul Război Mondial (1914-1918) Japonia participă alături de puterile Antantei. Economia continuă să se dezvolte în ritm accelerat, concomitent cu pregătirile pentru război. În 1931 Japonia ocupă Manciuria, iar în 1937 declanşează războiul pentru cucerirea Chinei. Însă aventura militaristă a Japoniei, care a suferit pentru prima dată în lume efectele dezastruoase ale exploziilor atomice la Hiroshima şi Nagasaki, a avut ca deznodământ capitularea necondiţionată la 2 septembrie 1945. Energiile concentrate spre refacerea întregii ţări şi dezvoltarea susţinută a economiei au permis Japoniei să devină o putere economică de o importanţă recunoscută, cu o intensă viaţă culturală.

Religia acestei tari este SINTOISMUL care in majoritatea oraselor japoneze se practica si de asemenea mai sunt si entitati care practica BUDISMUL.

Moscova

Moscova este capitala Rusiei, un oraş cu 11,2 milioane locuitori, aflat pe râul Moscova şi cu o suprafaţă de 878,7 km².

Istorie

Prima referinţă este din 1147, când era un orăşel obscur într-o mică provincie, cu populaţie predominant fino-ugrică numită Merya.

Moscow International Business Center

Moscova a supravieţuit mai multor dezastre printre care se includ incendiile, revoltele, ocupaţiile străine. În septembrie 1812, în perioada războaielor Napoleoniene, oraşul a fost ocupat de armatele lui Napoleon. Patrioţii ruşi au dat foc oraşului curând după intrarea sa şi rezultatul a fost retragerea armatei Franţei din Rusia, lucru care a contribuit mult la căderea lui Napoleon.

După revoluţia din octombrie 1917, Moscova a devenit capitala Rusiei. O mare parte din oraş a fost modernizată după victoria bolşevică. A fost capitala Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice până în 1991. În decembrie 1941, în perioada celui de al doilea război mondial, puternicele armate germane au fost decisiv învinse în apropierea Moscovei.

În 1991 oraşul a fost centrul discuţiilor şi luptelor politice care au dus la dizolvarea URSS.

Geografie

Moscova este un port, capitala şi cel mai mare oraş din Federaţia Rusă. Este situată pe râul cu acelaşi nume, Moscova. Oraşul Moscova este centrul economic, politic şi cultural al Rusiei. Autostrăzile şi numeroasele linii aeriene fac legătura dintre Moscova şi restul Rusiei. Căile navigabile, incluzând Canalul Moscovei, Canalul Volga-Don, Râul Moscova fac ca portul sa fie accesibil vaselor din Marea Baltică, Marea Albă, Marea Neagră, Marea Caspică.

Moscova are o suprafaţă de aproximativ 800 kmp, fiind un oraş de tip radial concentric. Îcentrul Moscovei se află Kremlinul, care este sediul guvernului, iar în apropiere se găseşte Piaţa Roşie.

Fructe

Prajituri

Roma

Roma este capitala Italiei. Situat pe malul fluviului Tibru, orașul are o istorie îndelungată fiind de-a lungul secolelor capitala Republicii Romane, a Imperiului Roman, a Bisericii Romano-Catolice și a Italiei moderne. Roma are o populație de 2.923.000 persoane. Aria metropolitană are o populație de în jur de 4 milioane. Este capitala regiunii Lazio și a Provinciei Roma. Primarul Romei este Gianni Alemanno.

Roma este un important centru turistic. Printre monumentele cele mai faimoase se numară Colosseumul și Columna lui Traian. O enclavă a Romei este și statul Vatican, un teritoriu suveran al Sfântului Scaun situat într-un cartier roman. Este cel mai mic stat din lume, și capitala singurei religii care are reprezentație în Națiunile Unite (ca un stat observator non-membru).

Arhitectura

 Roma antică

Panteon - Imagine din interior

Unul dintre simbolurile Romei este Colosseumul (70-80 d.Hr.), cel mai mare amfiteatru construit vreodată în Imperiul Roman. Având inițial o capacitate de 60.000 de spectatori, a fost folosit pentru lupte între gladiatori. Lista monumentelor foarte importante ale Romei antice include Forumul Roman, Domus Aurea, Panteonul, Columna lui Traian, Piața lui Traian, zonele catacombelor, Circus Maximus, Băile lui Caracalla, Castelul Sant'Angelo, Mausoleul lui Augustus, Ara Pacis, Arcul lui Constantin, Piramida lui Cestius și Bocca della Verità.

Medievală

De multe ori trecută cu vederea, moștenirea medievală a Romei este una dintre cele mai importante dintre cele ale orașelor italiene. Bazilici datând din era paleocreștină includ Santa Maria Maggiore și San Paolo Fuori le Mura (cea din urmă reconstruită în mare parte în secolul al XIX-lea), amândouă găzduind mozaicuri din secolul IV d.Hr.. Mozaice și fresce medievale notabile pot fi văzute și în Santa Maria in Trastevere, Santi Quattro Coronati și Santa Prassede. Clădirile laice includ o serie de turnuri, dintre care cele mai mari sunt Torre delle Milizie și Torre dei Conti, amândouă în apropiere de Forumul Roman, precum și scările uriașe care duc spre bazilica Santa Maria in Ara Coeli.  
Renasterea si Barocul                                                                   

Fantana arteziana din Piazza Navona

Fontana di Trevi

Arhitectură fascistă

Regimul fascist care a guvernat Italia din 1922 până în 1943 a dezvoltat un stil arhitectonic caracterizat de legăturile sale cu arhitectura romană antică. Cel mai important sit fascist din Roma este districtul Esposizione Universale Roma, construit în 1935. A fost inițial conceput pentru expoziția universală din 1942, și era numit „E.42” . Cu toate acestea, expoziția mondială nu a mai avut loc, deoarece Italia a intrat în al doilea război mondial în 1940. Clădirea cea mai reprezentativă pentru stilul fascist de la E.U.R. este Palazzo della Civiltà Italiana (1938-1943), designul ei iconic fiind denumit „Colosseumul cubic” sau „pătrat”.

După al doilea război mondial, autoritățile romane și-au dat seama că aveau bazele unui district comercial în afara centrului pe care alte capitale încă îl aveau în stadiu de proiect (London Docklands și La Defense în Paris). De asemenea Palazzo della Farnesina, actualul sediu al Ministerului Afacerilor Externe, a fost conceput în 1935 în stil fascist.

Centrul orașului

Centrul istoric al orașului este dominat de tradiționalele „șapte coline ale Romei”: colinele Capitoliu, Palatin, Viminal, Quirinal, Esquilin, Celian și Aventin. Tibrul curge spre sud prin Roma, centrul fiind situat acolo unde Insula Tibrului facilita trecerea.

Au rămas în picioare mari părți ale vechilor ziduri ale orașului. Zidul Servian a fost construit doisprezece ani după ce galii au prădat orașul în 390 î.Hr.; includea mare parte din Dealurile Eschilin și Celian, precum și celelalte cinci în întregime. Roma a depășit în dezvoltarea sa Zidul Servian, dar nu s-au mai construit alte ziduri până în 270 d.Hr., când Aurelian a început construirea Zidurilor Aureliene. Aveau o lungime de aproape 19 km, și a fost zidul pe care trupele regale italiene au trebuit să-l străpungă pentru a intra în oraș în 1870.

Deși relativ mic, vechiul centru al orașului conține aproximativ 300 de hotele și 300 pensioni, peste 200 de palate,900 de biserici opt dintre parcurile principale ale Romei, reședința președintelui republicii, casele Parlamentului, birouri ale orașului și guvernului local, precum și multe monumente faimoase. Vechiul oraș conține de asemenea mii de ateliere, birouri, baruri și restaurante. Milioane de turiști vizitează Roma anual, ea fiind unul dintre cele mai vizitate orașe din lume

Structura perferiei

Orașul vechi din limitele zidurilor acoperă aproximativ 4% din cei 1507 km² ai municipalității moderne. Centrul istoric al orașului este cel mai mic din cele nouăsprezece zone administrative ale Romei. Centrul orașului este format din 22 de rioni (districte), unul dintre ele, Prati, aflându-se practic în afara zidurilor. Înconjurând centrul sunt 35 quartieri urbani (sectoare urbane), și în limitele orașului se află șase mari suburbi. „Comuna” Romei, aflată în afara frontierelor municipale, dublează practic suprafața orașului propriu-zis.

Centura autostrăzii, cunoscută ca Grande Raccordo Anulare (G.R.A.), trasează un cerc uriaș în jurul capitalei, la aproximativ 10 km de centrul orașului; spre deosebire de majoritatea autostrăzilor italiene, pe G.R.A. nu se plătește taxă. Autostrada circulară leagă vechile drumuri care duceau la Roma în Antichitate : Via Flaminia, Via Aurelia, Via Salaria, Via Tiburtina, Via Casilina și Via Appia. Via Appia modernă face legătura între centrul orașului și o serie de orășele cunoscute drept Castelli Romani