Izvoare termale

Izvorul termal este un izvor natural, cu temperatura apei ce depăşeşte temperatura medie a locului geografic fiind unul din rezultatele proceselor vulcanismului.
După conţinutul apei în săruri minerale un izvor termal poate fi:

1. izvor cu apă sulfuroasă
2. izvor cu apă clorurată (clorură de sodiu)
3. izvor cu apă carbonatată
4. izvor cu ape radioactive
5. izvor mineral cu apă rece

S-ar mai putea clasifica izvoarele şi după temperatura apei, prin conţinutul apei în săruri, aceste ape au un efect terapeutic asupra organismului.
Băile romane descoperite prin cercetări arheolgice dovedesc faptul că deja în antichitate efectul apelor termale era cunoscut deja de romani.
Aceste ape termale i-au naştere la diferite adâncimi în regiunile cu activitate vulcanică, unde apa încălzită şi îmbogăţită cu săruri minerale ajunge la suprafaţă.

Băile Herculane

Băile Herculane (în germană Herkulesbad, în maghiară Herkulesfürdő) este un oraş în judeţul Caraş-Severin, Banat, România. Are o populaţie de 6.019 locuitori.^[2] Este situat pe Valea Cernei, la 5 km de principala arteră rutieră ce leagă vestul ţării de Bucureşti — DN 6 (E70) şi calea ferată internaţională Bucureşti — Timişoara — Moraviţa, este accesibilă şi pe calea fluvială a Dunării, fie dinspre est: Sulina — Galaţi — Drobeta Turnu-Severin — Orşova, fie dinspre vest: Viena — Budapesta — Belgrad — Orşova. Aeroporturile cele mai apropiate se află la Caransebeş şi Timişoara (aeroport internaţional).

Staţiunea

Staţiunea este situată în partea de sud-vest a României, la o altitudine de 168 m, la 8 km distanţa de graniţa cu judeţul Mehedinţi şi doar 25 de km de frontiera cu Serbia.

Staţiune milenară menţionată sub denumirea „Ad aquas Herculis sacras ad Mediam”.

Factori naturali: climat de depresiune intramontană, cu influenţe submediteraneene, sedativ-indiferent; ape minerale izotermale şi hipertermale (38-60 °C), slab radioactive, hipotone, cu diferite compoziţii chimice:

• sulfuroase, clorurate, calcice, sodice;
• clorurate, sodice, calcice;
• oligominerale.

Posibilităţi de tratament: aerohelioterapie, băi termale, în bazin descoperit, băi termale sulfuroase şi sărate,în vane şi bazine acoperite; buvete pentru cură internă cu ape minerale, instalaţii de hidrotermoterapie (şi saună), electroterapie, chinetoterapie, hidrochinetoterapie, în bazine; inhaloterapie; cură de teren. Din staţiune se pot face excursii la ruinele băilor romane, Peştera Hoţilor(Grota Haiducilor), Grota cu Aburi, Crucea alba, şi altele.

Istorie

Originea Băilor Herculane se întinde pe o durată de aproape două milenii. Bazele staţiunii au fost puse în anul 102 d.Ch. de Împaratul Traian, romanii introducând cultul balnear preluat de la greci pe care apoi l-au dezvoltat. Numele staţiunii de care este legat si numele societăţii noastre, vine de la zeul Hercules, fiul lui Zeus şi al frumoasei Elena, consemnat în mitologia romană ca patron al izvoarelor termale, simbol al puterii şi al echilibrului între forţa fizică şi cea spirituală.

Romanii au construit aici, la Therme Herculi (Ad Aquas Herculi Sacras), temple, băi, monumente şi statui, închinate zeilor Hercules, Aesculap şi Hygieia. Atestarea documentară a staţiunii datează din anii 153 d.C., fapt consemnat într-o tabulă votivă din băi: „Zeilor şi divinităţilor apelor, Ulpius Secundinus, Marius Valens, Pomponius Haemus, lui Carus, Val, Valens, trimişi ca delegaţi romani să asiste la alegerea în calitate de consul a fostului lor coleg Severianus, întorcându-se nevătămaţi, au ridicat acest prinos de recunoştinţă”. În perioada civilizaţiei romane, staţiunea de pe Valea Cernei a constituit un important punct de atracţie pentru aristrocaţia Romei antice. Impresionaţi de excepţionala putere tămăduitoare a apelor sacre de pe Valea Cernei, romanii sosiţi în Dacia le-au închinat un adevărat cult balnear sub semnul tutelar al lui Hercules.

Din timpul romanilor au rămas numeroase vestigii: apeducte, băi, statui, monede, tabule votive ridicate ca semne de mulţumire aduse zeilor pentru vindecare. După 1718 (Pacea de la Passarovitz) începe istoria modernă şi contemporană a Băilor Herculane, în cadrul Imperiului austriac. Din 1736 începe reconstrucţia şi modernizarea băilor, a căilor de acces, grănicerii bănăţeni construind aici majoritatea edificiilor din staţiune, care poartă amprenta unui baroc austriac impresionant. Se cuvine să pomenim aici de faptul că în anul 1999, Termele Romane cuprinse în monumentala construcţie a hotelului Roman au fost redate, după 2000 de ani, în circuitul turistic astfel încât vizitatorii hotelului au posibilitatea să urmeze tratamentul balnear în aceleaşi condiţii cu cele ale guvernatorului provinciei, generalul roman Marcus Aurelius Pius. După retragerea administraţiei şi armatei romane, în timpul împăratului Aurelian, sub presiunea populaţiilor migratoare, băile au decăzut mult comparativ cu perioada de strălucirile din vremea romană. În 1736, generalul Andreeas Hamilton, guvernator al Banatului din partea împăratului Carol al VI-lea, reclădeşte băile şi menţionează existenţa termelor lui Hercules, Higeea şi Esculap. Izvorul cu cel mai mare debit este Hercules, care are emergenta sub Hotelul Roman şi acolo se înscrie în hartă Baia nr. 9. Staţiunea este vizitată de-a lungul timpului de mari personalităţi, între care: împăratul Iosif al II-lea, împăratul Francisc I şi împărăteasa Carolina, împăratul Franz Iosef şi împărăteasa Elisabeta. În 1852 împăratul Austriei considera Băile Herculane ca fiind „cea mai frumoasă staţiune de pe continent”, iar împărăteasa Elisabeta (Sisi) scrie un jurnal intim în care Băile Herculane sunt o prezenţă distinctă şi încântătoare. În staţiune există Muzeul Nicolae Cena, ale cărui colecţii au început să fie constituite începând cu anul 1922.

Existenţa neîntreruptă de două milenii a staţiunii Băile Herculane a fost favorizată de eficacitatea miraculoasă a izvoarelor termale, fiind socotite un „dar al zeilor” dar şi de pitoreasca aşezare a staţiunii într-o vale adăpostită de munţi, de o frumuseţe aparte. Dotarea tehnico-edilitară de prim rang la un confort de înaltă ţinută şi bogata diversificare a metodelor de tratament de la cura balneară clasică la diverse metode de fizio şi electroterapie, masaje, acupunctură, etc. au conferit acestei staţiuni un înalt grad de atractivitate. Multiplele mijloace de recreare şi divertisment, restaurante, baruri, terase de vară, bazine de înot cu apă termală, saună, masaj, biliard, etc. - precum şi posibilităţile de drumeţie şi excursii în staţiune şi pe Valea Cernei, constituie o atracţie în plus pentru vizitatorii oraşului staţiune balneară Băile Herculane.

Băile Felix

Băile Felix este o localitate şi staţiune balneo-climatică în judeţul Bihor, Transilvania, România. Localitatea este administrată ca parte din comuna Sânmartin. Băile Felix se află la 8 km de municipiul Oradea, situate la sudul acestuia. Este cea mai mare staţiune balneară cu regim permanent din România, situându-se pe locul doi, după litoralul Mării Negre, în privinţa numărului locurilor de cazare din România. Facilităţile existente în această staţiune permit tratarea cu succes a reumatismului şi afecţiunilor neurologice, ginecologice, iar bazele medicale dispun de instalaţii pentru metode ca electroterapia, hidroterapia, aerosoli, masaje, împachetări cu parafină şi alte operaţiuni specifice tratamentelor balneare. Staţiunea Băile Felix permite şi efectuarea unui turism de relaxare.

Istoric

Vechile documente atestă utilizarea băilor în tratarea diverselor afecţiuni încă din anul 1000, când izvoarele termale au fost descoperite de călugărul Felix, parohul mănăstirii din Szentmárton (Sânmartin).

Între 1711-1721 apar primele aşezăminte organizate pentru tratament sub numele de “baia lui Felix”, iar în 1885 se captează un nou izvor, cu o temperatură de 49°C.

Izvoarele termale au fost descoperite, după unii în jurul anului 1000, după alţii, în jurul anului 1200, iar potrivit altor experţi au fost descoperite abia pe la 1700. Singurul fapt nedisputat de istorici este apariţia primelor clădiri în această staţiune: între anii 1711-1721.

Obiective turistice

• Lacurile cu nuferi si lotuşi populate cu broaşte ţestoase si peşti exotici.
• Ştrandul cu apă termală Apollo (1900).
• Rezervaţia Naturala "Pârâul Peţa" din Băile 1 Mai, adaposteste 3 specii naturale protejate: Nymphaea Lotus Thermalis ’ (varietate unică în Europa, relicvă a erei terţiare), peştele „Roşioara lui Racoviţă” (specie endemică, denumită după naturalistul român Emil Racoviţă) şi melcul Melanopsis Parreyssi (supravieţuitor al erei glaciare).

• Ştrandul cu valuri din Băile 1 Mai (cel mai vechi din România- aprox. 107 ani).
• Fenomenul carstic de pe Dealul Şomleului, Avenul de la Betfia sau Avenul “Hudra Bradii” (impropriu numit de localnici “Craterul de la Betfia”). Acesta are o adâncime de 86 de metri, puţul său având o cădere aproape verticală de 54 metri).

Cei interesaţi de cultura şi civilizaţia locală pot vizita următoarele obiective:

• “Capela de la Haieu, o impresionantă biserică-sală de sorginte medievală (sec. XIV), în care se mai pot observa elemente arhitecturale romanice, cisterciene şi gotice (restaurată în anul 1977);
• clădirea Sanifarm, o fostă mănăstire aparţinătoare ordinului călugăresc Sf. Vincenţiu, frumoasă clădire de arhitectură barocă, construită în sec. al XVIII-lea.
• ”Biserica ortodoxă din Rontău (sec. XV)
• Biserica unită (greco-catolică) din Haieu (1906);
• Biserica de lemn din Brusturi şi Biserica Greco-Catolică din Băile Felix.

Băile Felix, localitatea suburbana a Oradiei, aflata la circa 8 km de oraş, a devenit sinonime cu noţiunea de staţiune balneară, fiind cel mai cunoscut din România şi foarte căutata în afara graniţelor. Izvoarele cu apă geo-termală cu temperaturi de 43–49°C au proprietăţi curative certificate, fiind oligometalice, bicarbonatate, calcice şi sodice, iar nămolurile au proprietăţi sapropelice.

Climatul cu ierni blânde şi veri moderate favorizează existenţa unei păduri de foioase întinse, care confera staţiunii o atmosferă ideală în orice anotimp, făcându-l propice pentru relaxare şi tratament, încât ploaia sau frigul iernii nu reprezintă nici un impediment pentru o baie cu apă geo-termală, în aer liber. După 1989, Baile Felix a intrat într-o dezvoltare mai rapidă iar în prezent în staţiune exista multe pensiuni si vile care au un confort deosebit şi se situează la nivelul turismului internaţional.

Sovata (în maghiară Szováta, în germană Sowata) este un oraş din judeţul Mureş, Transilvania, România. Este situat pe cursul superior al râului Târnava Mică, la confluenţa cu râul Sovata 

Localizare

Oraş aflat pe cursul superior al râului Târnava Mică, în Depresiunea Praid-Sovata, la poalele dinspre sud-vest ale Munţilor Gurghiu (Carpaţii Orientali), altitudine 475-530 m, 60 km est de municipiul Târgu MureşJudeţului Mureş). Se poate ajunge cu maşina pe DN13A Bălăuşeri-Sovata iar cu trenul prin linia de cale ferată 307 Blaj-Târnăveni-Praid. Se învecinează la nord cu dealul Cireşelu de 912 m, la est cu dealul Stejaru de 649 m, la nord-est cu dealul Becheci sau Bicheş de 1080 m, iar la nord-est cu Masivul Gurghiu, vârful Saca de 1777 m. (reşedinţa